Importanta poeziei
Alaturi de Ion Druta, Grigore Vieru este, dupa parerea mea, definitoriu pentru ’sufletul colectiv’ al celor de peste Prut. Ce ii (ne) mai defineste acum, cu ce se lauda / ce modele au - poate O-Zone si Zdob si Zdub?
Se pare ca pe langa limba, religie si organizarea sociala, arta e un element de baza in evolutia umanitatii. Maine la inaugurarea lui Obama vom avea o poeta care va recita o poezie scrisa special cu aceasta ocazie!
Au mai scris Cristi Parvan si InConstantin.
January 18th, 2009 at 10:27
Pacat de el. Era poate unul dintre cei mai romani moldoveni.
January 18th, 2009 at 10:53
Călin, nu te supăra, dar Ion Druţă nu prea are ce căuta alături de Grigore Vieru. Cel puţin, nu omul Ion Druţă.
În rest, teamă mi-e că nu ne mai defineşte nimic. Poate Mihai Cimpoi în calitate lui de eminescolog prodigios.
Dumnezeu să-l odihnească pe Grigor Vieru!
January 19th, 2009 at 10:57
A, iubite, a,
Mai spune-mi ceva,
Ca mi-i drag sa-mi spui
Ce nu stiu, drag pui,
Ca mi-i drag sa-ascult
De dragoste mult,
Haide, spune-mi cum se
Iubesc pasarile.
O, iubito, o,
Cred ca tot ca noi:
Copacii batrani
Acasa raman
Ca niste bunici
Cu puii cei mici
Care-n brate-i leagana
Pana-i frunza galbena.
Pe-urma bat vantoasele,
Si nu-i nici o pasare,
Pe-urma le cad foile,
Se-nvelesc cu ploile.
Pe-urma ii dor crengile
Si n-au ce sa legene.
Autor: Grigore Vieru
Poezia A, IUBITE, A de Grigore Vieru
January 19th, 2009 at 11:00
cine a spus ca a murit? el e viu, ca Elvis
January 28th, 2009 at 12:27
Uite ceva diferit, dar frumos spus.
Singurătatea omului
Omar Khâam
Să-ţi faci puţini prieteni. Din tine nu ieşi.
Căci prea des falsitatea credinţa ne-o înfrînge.
Cînd ţi se-ntinde-o mînă, ’nainte de-a o strînge,
Gîndeşte-te că poate te va lovi-ntr-o zi.
Să nu-ţi dezvălui taina din suflet celor răi.
Nădejdile, - ascunse să-ţi stea de lumea toată.
În zîmbet să te ferici de toţi semenii tăi,
Nebunilor nu spune durerea niciodată.
O, tînăr fără prieteni mai vechi de două zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i feştile!
Puţinul să-ţi ajungă, şi zăvorît în tine,
Tăcut contemplă jocul umanelor destine.
Pe cei curaţi la suflet şi luminaţi la minte
Neîncetat să-i cauţi. Şi fugi de tonţi şi răi.
Dacă-ţi va da otravă un înţelept, s-o bei -
Şi-aruncă antidotul, un prost de ţi-l întinde.
Renume de-ai să capeţi, hulit vei fi de vulg.
Dar dacă te vei ţine departe de mulţime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, să mă smulg,
Să nu mă ştie nimeni şi să nu ştiu de nime?
Mai toarnă-mi vinul roşu ca un obraz de fată.
Curatul sînge scoate-l din gîturi de ulcioare.
Căci, în afara cupe-i, Khâām azi nu mai are
Măcar un singur prieten cu inima curată.
Cel care are pîine de astăzi pînă mîine
Şi-un strop de apă rece în ciobul său frumos,
De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?
De ce să fie sclavul unui egal cu sine?
Cînd zările din suflet ni-s singura avere,
Păstrează-le în taină, ascundele-n tăcere.
Atît timp cît ţi-s limpezi şi văz, şi-auz, şi grai -
Nici ochi şi nici ureche, nici limbă să nu ai.
Nu ştie nimeni taina ascunsă Sus sau Jos.
Şi nici un ochi nu vede dincolo de cortină.
Străini suntem oriunde. Ni-i casa în ţărînî.
Bea - şi termină-odată cu vorbe de prisos!
Tîrzii acum mi-s anii. lubirea pentru tine
Mi-a pus în mînă cupa cu degetele-i fine.
Tu mi-ai ucis căinţa şi mintea îngereşte.
- Dar timpul, fără milă - şi roza desfrunzeşte…
Puţină apă şi puţină pîine
Şi ochii tăi în umbra parfumată.
N-a fost sultan mai fericit vreodată
Şi nici un cerşetor mai trist ca mine
Atîta duioşie la început. De ce?
Atîtea dulci alinturi şi-atîtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi - apoi. De ce? Şi-acum
De ce sunt toate ură şi lacrimă şi fum?
Bătrîn sunt, dar iubirea m-a prins iar în capcană.
Acum buzele tale îmi sunt şi vin şi cană.
Mi-ai umilit mîndria şi biata raţiune,
Mi-ai sfîşiat vestmîntul cusut de-nţelepciune.
Tu vezi doar aparenţe. Un văl ascunde firea.
Tu ştii de mult aceasta. Dar inima, firava,
Tot vrea să mai iubească. Căci ni s-a dat iubirea
Aşa cum unor plante le-a dat Alah otrava.
March 7th, 2009 at 3:01
Vieru avea, asa, o candoare in orice… intrezarita si de un om (prea) tanar ca mine. eu doar de el stiu .. dincoace de Prut, de unde sunt eu, de la mitici, cred ca numai Ioan Es Pop mai inspira asa ceva. poezia nu se scrie cu cuv. nici macar cu niste cuv frumos asamblate de altii.ea se poate doar transmite acelui organ nenumit “neauzul, nevazul, nemirosul, negustul, nepipaitul”, pe care-l avem cu totii dar pe care il accesam mai mult sau mai putin. apropo de lucrurile importante, in adolescenta, am descoperit in Fiziologia poeziei un hanbook personal de modernism. Mai tarziu, prospetimea ordonarii abstractiunilor acestui limbaj atat de special in Poetica matematica a lui Solomon Marcus.sunt unele chestii care nu tb amintite pt ca au fost importante.eu cred ca e important sa iti accesezi zilnic acest simt, ac deschidere mentala pt poezie; nu-i vb de dulcegarii ci de o prospetime de a privi lucrurile altfel dimineata… chiar si dupa o noapte de club, ca mine acum :)) video-ul exprima perfect ce am vrut sa spun, doar ca e ora doua
April 5th, 2009 at 11:20
A writer is someone still drawing those flowers that try to describe the world. Before all became just industry and i was even more idealist and young than ever, I wanted to be that writer.. following neither literary trends,nor groups. Don’t know if life would ever give the time and peace to be an old writer/quiet thinker just wondering the streets. Till then, instead, I decided to be just a poor, inocent reader. If there’s any sort of starting point comparison, think of Benjy Compson and the modernist poetry of a puzzle novel. I 1st discovered it when I was 16. It was the kind of book that remained with me, stuck with me through the years.Made me smell, see, hear, touch life with more of something..Together with some other books. Have you read Ulysses? Well, you should.. These are wonderful things - taste like no other dish, every bite’s unique, makes you happy for being human and so fortunate