Am sarit peste scrisoarea 4, care era un pic cam personala pentru a fi publicata pe blog fara stirea autoarei

“m-am intors din calatorie fericita in satucul meu, noua mea casa d fapt.. e curios cum ne apropiem un loc atat de repede. Imi aduc aminte in prima seara cand am venit, (obosite dupa 28 d ore de calatorie, schimbat 3 trenuri si 2 autobuze + un bmw :)))) ca imi venea aproape sa plang, eram foarte descurajata cand am intrat in casa asta tipic indiana dupa cum spun ei..si parasita dupa cum o vedeam noi atunci.
Totul era plin d praf, nu puteai respira din cauza aerului inchis, panze de paianjeni peste tot, n-aveam saltele, mobila era in mijlocul camerei. Dar in scurt timp am ajuns o casutza adevarata..locul unde ne intoarcem acasa. Cu sfori atarnate peste tot, haine colorate, asternuturi imprimate luate din bazar..acum e un mic univers..impreuna cu vietatile d aici care bineinteles ca si-au apropiat si ele noul loc cu usurinta..nu s-au gandit deloc sa-l paraseasca :).
Am fost si am vizitat Mysore si imprejurimile lui. Mysore este capitala unui fost stat princiar (acum e Karnataka statul si capitala este Bangalore). De vizitat in mod special a fost palatul, impresionant prin marime..arata ca un castel din basme facut din turta dulce..pt ca totul este foarte colorat, interiorul fiind tot dungat cu linii colorate, sticla colorata, coloane sculptate si pline de detalii coloristice, asocieri de materiale, usi sculptate, unele din argint masiv!, iar modelele cu tot felul de mozaic jucat. Era exact ca palatele acelea cu turle si cu mot din cartile de colorat pe care le aveam cand eram mica.

Apoi..ne-am plimbat prin oras, sa simtim atmosfera. E primul oras mare in care am fost de cand am venit, pentru ca pana acum am vazut doar amaratul meu de satuc si cateva orase mai mici din zona..si oceanul.
Abia acum am inceput sa cunosc india, partea plina a indiei. Poti spune multe despre atmosfera de aici…dar sentimental continuu pe care il ai..este ca e nelinistita..un oras al nelinistirii (chiar am ajuns sa fiu  convinsa de faptul ca Pessoa o sa se prafuiasca pe masa ) intotdeauna e o zarva continua..tipetele, masinile, claxoanele si oamenii, animalele, scrisurile colorate si nici unul la fel care te inconjoara oriunde. Oamenii mananca, dorm, vand orice ti-ai putea imagina..in strada. Si cand zic in strada..nu ma refer la trotuarul nostru european..acesta nu exista. Aici trotuarul si strada sunt un intreg cu zeci de sensuri de circulatie..inainte, inapoi, in diagonala, z, l..:)). Daca omul nu merge pe trotuar..ci in strada, la fel si vaca..nu doarme in camp..ci tot pe strada. Oriunde iti indrepti privirea te fura imaginile colorate si actiunea din oricare unghi ai nimeri. Fiecare grad cu care iti sucesti capul..este altceva. Este incredibil.

Acum vezi florile galbene colorate atarnate in zeci de siraguri…apoi vezi maimute care alearga si sar la resturile de banana din coltul tarabelor.. copii care pleoznesc baltile cu picioarele goale.. eu cu sandalele mele zara pline noroi si zdentarite de la ciocniturile cu bolovanii si pitrele de “pe trotuar”.. gramezile de haine asternute pe frunze uscate pe jos.. nisip.. Dar cum era sa uit de piata.. vazusem poze, imi imaginam ca trebuie sa fie ceva special, dar nicaieri in lumea asta (Deni zice ca nici macar in brazilia) nu am intalnit o asemenea atmosfera. Sunt oameni saraci indienii..dar acolo gasesti tot ce au ei mai de pret, toate aranjate ca niste castele.. in tot felul de borcanele si cosuri incredibil de mari..sau de mici… gramezi de pudra cu niste culori nemaintalnite si specifice indiei, bratari, margele..chiar langa cosuri cu mere

Ma simteam ca un soarece amarat care nu pricepe nimic. Eram imbracata toata in matase si casmir (n-am putut rezista tentatiei de a-mi cupara esarfe si pantaloni..era si acesta un vis cand am plecat in india ) si ma plimbam printre toate tarabele si sobolanii..vacile..oamenii care stateau ghemuiti pe jos..maimutele si copii aia mici si negri si cu codite impletite…iar matasea mea pentru ei era la fel de importanta ca un kilogram de ceapa :)..dar si pentru mine imaginile pe care le-am gasit sub toate prelatele peticite si strident colorate erau cel mai de pret lucru pe care l-am descoperit pana acum in india.
apoi se face seara si desi esti rupt de oboseala..capul iti zumzaie si esti nelinistit…india este ca un microb dragul meu :)…

la un moment dat o sa-ti tin si lectii de istorie..ca sa-i inteleg si eu mai bine pe copii aia de la scoala a trebuit sa incep sa ma documentez. Cred ca mama si-a imaginat orice altceva…dar nu faptul k o sa ajung profesoara la tara :)) ..si niciodata intr-un sat in india..
promit sa fac mai multe poze weekendul viitor si cu orasele,dar de obicei sunt mai fascinata de detalii si d oameni..si nu prea fac poze de ansamblu..tot timpul am impresia ca nu pot cuprinde atmosfera in unghiul camerei..promit sa ma perfectionez.
am scris cam mult..mai mult pt mine…sau copiii mei si pentru tine stiind ca oricum citesti toata ziua articole infernal d lungi despre internet “

This entry was posted on Thursday, 13 August 2009 at 12:40 and is filed under India. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.