“Astazi ma simt mai bine nu mi-a trecut durerea, dar macar stiu ca nu este ceva grav..pfiu. Ieri cand am fost la spital..greu moment :))). Acuma rad…dar  ieri nu-mi venea a rade cand nimeni nu intelegea c spuneam..d fapt poate ei intelegeau..dar mie imi era imposibil. Cateodata cand imi vorbesc tacanitii astia de indieni imi ia cateva minute pana imi dau seama daca imi vorbesc indiana sau engleza :))) mi s pare ca aud din cand in cand cate un cuvant cunoscut..dar pana ma conving, déjà e prea tarziu k trebuie sa-l rog sa repete. Si uite asa ieri ma durea spatele si pieptul de ma clatinam pe acolo..si o indianca se chinuia sa-mi explice in indi-engleza ei k pot sa si mor dar inca nu ma poate primi nici un doctor pentru ca dureaza 1 ora sa ma inregistreze in baza d date a spitalului:))).
Deci..recapituland..eram intr-o tara straina, fara mama, ma simteam foarte rau, inconjurata de multi negri care mai de care mai dubiosi si mai raniti pe acolo, nu intelegeam o iota din ce imi vorbeau asistentele. Era foarte cald si eram uda leoarca, totusi ventilatoarele imi bateau in cap…ce crezi k am putut sa fac? M-am sprijinit ghemuita de un perete si am inceput sa plang :)))) ma bucur k azi privesc cu umor..ce sa zic si eu. Nu doresc nimanui sa ajunga la spital..nici in india si nici in oricare alta tara. Si la bucuresti daca ar fi fost..tot as fi fost speriata. M-am simtit foate singura si neajutorata..si incepuse sa ma doara si mai tare pieptul. Eh..pana la urma m-a vazut un doctor k plangeam si m-a luat la el in cabinet (a fost bun la ceva si plansul meu)..a fost foarte dragutz..m-a ascultat, mi-a dat pastile…si azi ma simt mai bine asta e varianta finalului fericit..slava domnului. Ah..si durerea pe care o am..e d la autobuz, ricsha..de la toate salturile din cauza asa ziselor “drumuri” din india. Cum am tot calatorit, am mers f mult si multe ore cu mijloacele de transport..si daca mai adaugi  si faptul ca nu au geamuri, iar unele au si ventilatoare p  tavan..ma mir cum d nu am facut ceva mai grav. O sa razi..dar am un fel d febra musculara a muschilor ce inconjoara cutia toracica. Si cum ma misc prea mult..sau vorbesc..incep si ma dor.
Numai in india puteam sa fac asa ceva..jur…mi s pare ireal :)))) dar e destul d dureros si enervant mai ales k respir si mult mai greu.

Dar am uitat..adik n-am uitat..dar imi cam trecuse farmecul indiei :)) ..asa e cand t simti rau.. am uitat de Goa. Statul acesta este cred k cel mai mic din toata india, identitatea lui find cu totul speciala, datorita influentei culturii portugheze. Imagineaza-ti o regiune unde daca nu ai vedea negrii astia galagiosi ai putea crede k esti in Lisabona. Stradutele din Goa centrala si casele, simuleaza acea atmosfera europeana..alei inguste si in panta, case cu acoperis de tigla rosie, balcoane si stalpi sculptati si decorati,.. un pic asemanatoare si celor din venetia. Interesant este cum au coexistat hinduismul si crestinismul in aceasta regiune care a fost candva capitala Imperiului Portugaliei din est. Chiar ai impresia ca este un loc suspendat, total separat de ceea ce vezi in intreaga indie.
De fapt asta e ceea ce te face sa mergi tot timpul mai departe, sa mai strabati cativa kilometri..pentru ca stii ca poate peste dealul urmator o sa gasesti ceva cu totul diferit, un alt tinut, o alta atmosfera, o noua plaja, sau un loc umbros unde sa-ti tragi sufletul. Cat am mers cu trenul spre Goa (7 ore..suntem in perioada musonica si trenurile fac mai mult decat in mod normal..din pacate) -a fost o experienta in sine, dar asta ar fi alt capitol-.. la fiecare statie urcau si coborau tot felul de oameni..si cu cat ne apropiam mai mult incepeai sa descoperi trasaturi noi..incepeau sa urce pescari..femeile aratau mai exotic.. Déjà am inceput sa cunosc si sa recunosc uneori religia, alteori statul de unde sunt, casta, daca sunt casatorite, daca au baieti..toate astea numai dupa felul in care s imbraca, dupa culoarea hainelor, iar dupa ce am umblat prin zeci d magazine cu matasuri déjà recunosc si sariu-rile dupa calitatea lor (care sunt ale ‘clasei mijlocii’ si care sunt cele cu adevarat pretioase).
Au fost multe intamplari frumoase in Goa, desi ne deplasam foarte greu dintr-un sat intr-altul..pentru ca “strazile” erau f mici, de dimensiunea autobuzului..poate chiar si mai mici..imagineaza-ti :))). Dar am vazut multe plaji, am mancat rechin la o terasa darapanata pe plaja, am vazut apusul (m-am gandit la tine ), mi-am cumparat rochite si bratara pt picior (in sfarsit )..am vizitat Goa veche cu toate bisericile atipice decat toate pe care le-am vazu pana acum (din cauza influentei crestinismului).. Si am fost la o petrecere..era sa uit!..am fost la o petrecre cu muzik goa..cu multi hipioti..unde toata lumea fuma marijuana si dansau pe ritmurile preistoricilor nostrii :))..nu puteam sa pierd aceasta ocazie..trebuia sa mergem si acolo :).
In urmatorul episod iti povestesc despre trenuri..o adevarata aventura :)))…cine nu merge cu trenul in india..nu stie ce-i aia lume..viatza :)))…”

This entry was posted on Friday, 21 August 2009 at 1:38 and is filed under India. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.