India, scrisoarea 7

“Toate ca toate..dar trenurile..oh trenurile.. Sa se minuneze toata familia mea de la maimute incoace daca mai exista asa ceva undeva in intreg universul acesta. Cand ne-am urcat in tren spre Goa (disperati fiind de filmul de groaza pe care l-am trait in ultima excursie cu autobuzul..si fericiti ca poate asa ne vom intoarce cu toate organele la locul lor..ma dureau pana si plamanii cand am ajuns inapoi acasa) ..am inceput sa radem cu lacrimi, iar deni, printre hohote de ras a zis ca trenul asta “e pistol cu muci pe langa personalul nostru” :)))) trenurile astea sunt de-a dreptul un univers aparte..timpul este semnificativ redus, si la fel si viteza ( 60-70 km/h maxim), opreste la fiecare palc de case ,noroc ca nu sunt multe si sunt rare.. De aratat..nu stiu daca pot sa-ti explic, iar pozele nici decum nu pot fi semnificative. Tot ce pot sa-ti spun este ca arata ca un container cu gratii cu piele uzata bleo, cu tot felul de lanturi atarnate de care sa prinzi scandurile ca sa te poti intinde, iar tavanul este plin de multe ventilatoare negricioase si pline de praf care arata ca niste paienjeni enormi..arata ca dupa bombardament totul :)) iar cand afara nu mai e lumina sau intra intr-un tunel..te simti de-a dreptul ca la auschwitz.. Dar atmosfera, mirosurile, limba asta hahaita, cum se stramba oamenii si cum clatina ca nebunii din cap :)), cum se chircesc si se inghesuie in fiecare colt..care mai de care mai inspre geam sau inspre usa..cum stau toti laolalta indiferent de ce zeu or avea..cum merg desculti si mananca cu mana dubiosenii pe care le au in desaga invelite in ziar (am mancat si noi de la o tanti..si era chiar bun. Era un fel de peste cu gris si ceva picant in mjloc, invelit in frunze de banana..foarte frumos :) )..e imposibil..toate astea sunt imposibil de prins intr-un singur cadru. Iar apoi eram si noi..albi si manierati, citeam cu totii carti si ziare, la inceput aveam si “grija” sa nu stam lipiti de pielea aia scorojita si de gratiile ruginite.. Dar in scurt timp am devenit ca ei, dupa 4-5 ore de mers suntem morti de foame si de sete. Mancam din ce are de vanzare omul asta care se tot plimba pe aici, bem ceai sau cafea…enervant de dulci (astia sunt nebuni..ori faci diabet de dulci ce sunt..ori mori instant de ce picante sunt toate :)). Si dormim si stam chirciti si cu gura deschisa..:)))..nu ne mai e frica de gandaci sau de muste.. un tip din germania chiar sta cu capul sprijinit de un indian :). E foarte fain trenul asta d fapt..pt k e d dormit..si poti rabate din perete cate o scandura pe care sa dormi..iti dai seama..3 niveluri diferite. Poti vedea..un alb, un indian negricios si un musulman (spre exemplu) toti laolalta :). Presimt ca toate calatoriile cu trenul vor fi foarte interesante..

Ps: din toata paleta de culori…am observat ca barbatii musulmani (Panjabi) sunt foarte interesanti..au o barbatie aparte..mai ales cu turbanele alea pe cap. A stat un tip in fata mea in tren..si i-am studiat tot drumul trasaturile..aproape ma indragostisem :)).

si tuh..nu mai stiu nimic d tine? :) cum sunt plimbarile..de ce nu-mi scrii si tuh cum e p acolo. sa nu uit de cum e in europa :)
dar stiu..n-ai niciodata timp k nu-ti sta capul decat la oamenii si articolele despre internet. cateodata ma mir..sau ma intreb daca tu citesti scrisorile astea..eh.. “

One Response to “India, scrisoarea 7”

  1. tantza Says:

    :) nu stie ca o citeste o tara intreaga?
    aia cu turban pe cap is Sikh http://en.wikipedia.org/wiki/Sikh (sub turban au plete) si se inchina la Guru Nanak (care n-o fugit de propria urina in Suedia, cum s-a intamplat cu alti guru)

Leave a Reply


Gazduit de www.myhost.ro