“Sunt din nou in tren. Imi place, iubesc trenul asta. Am sentimentul k e o casa mai mica unde nu ma mai enervez pe nici un indian de-a dreptul stupid. Nu ma mai stropesc masinile, nu mai calc in balegar de vaca sau de elefant… nu-mi mai aseaza femeile copchii pe umeri si nici nu se ma inghesuie vre-un negru mic si mustacios printre picioarele mele in autobuz.
Barbatii astia d prin sudul indiei, mai presus din kerala, umbla toata ziua cu fustele astea ale lor ca un cearceaf, pe care ba si-l sufleca si-l impaturesc la solduri, ba matura cu el baltile si noroiul de pe strada. Nu-s prea atragatori mai ales k devin obositori pentru ca nu se hotarasc niciodata…lungi sau scurte.. si s foiesc in continuu..

Iar mananca astia in tren din pachetelul lor din ziar (numai bunica-mea isi mai tine felia de mamaliga in buzunar in ziar). De data asta mananca pe o frunza de bananier scarbosenie de tocana (legume, carne si sute de condimente) si cu naan sau paratha… nu-mi bate bine ochiul pana acolo. O sa razi…dar mor d pofta :)). Dupa miros stiu k e chicken byriani (are niste condimente care miros intr-un fel anume si o culoare usor rosiatica –dar nu are masala, cosmarul meu :)) ).
Nu stiu ce sa mai cred nici eu. Deni zice k ma transform treptat in indian..eu zic k nu.. rade tot timpul ca pot sa dau perfect din cap si sa zic ha… partea proasta e ca fac asta si cand vorbesc normal cu ea :)) mananc cu o mana si cu furculita in cealalta (acest prost obicei il aveam uneori si acasa) si am inceput cat de cat sa ma prind cum functioneaza toaleta…dar inca  folosesc servetelele..slava domnului :))
Si ca sa mai adaug.. am dormit exemplar pe o banca din piatra in gara timp de 3 ore pana a venit trenul. Ce era sa fac? aveam tren la 6 dimineatza, noi am ajuns mai devreme cu 1 ora (prost obicei) si trenul tocmai ce avea intarziere 2 ore (asa e in india). m-am uitat in jur…ei toti dorm pe jos infasurati in carpe, ascunsi ca intr-un sac. Apoi pe la 7 jumate, inainte sa vina trenul, stateau toti in sir indian deasupra caii ferate si se spalau pe dinti. Jur..nu rade, trebuie sa ma crezi. Si din cand in cand ii vezi cum isi scot un pieptenel din cauciuc cu o gaica s-o bagi intre doua degete si-si aranjeaza ciuful capilar lucios si mai negru ca noaptea. Iar la chiosc poti sa cumperi niste lamele lungi, subtiri si colorate cu 1 rupi cu care poti sa-ti cureti limba (eu le folosesc ca semn de carte).

No..pai asta a fost incepututl calatoriei de 8 zile in Kerala, o adevarata minune statul asta cel mai din sud, in varful limbii de pe harta pe coasta desirat. Si cand ma gandesc ca o sa ajungem pana cel mai in nord la Punjab (am decis sa nu mai mergem la Jammu & Kashmir..prea nu se inteleg astia pe acolo).
E ora 2 noaptea (am mers 6 ore si mai avem inca 6) si in camera mea imaginara am 3 negri care mai de care mai strambi asezati fiecare ca intr-un raft, si o familie cu 2 copii pe rafturile de pe celalat despartitor. Baietelul e incredibil de scump si are ochii mari si negri si s uita la mine prin geam de ore intregi pana ce a adormit cu manutele atarnate si cu obrajii lipiti pe musamaua asta bleo :).. oare ce-o gandi? Suntem 7 + 2 (eu si cu pupaza de deni) in alveola noastra. totul e deschis, nu sunt compartimente. Daca ma aplec reusesc sa vad multe picioare (prea multe :)) )… esarfe si lungi si dhoti fluturate de ventilatoarele astea mostruoase. lumina s-a stins ca sa poata dormi si cei de la ‘mansarda’ dupa minute intregi de hahait si dat din cap…bine k macar ei s inteleg. au ajuns sa-mi fie simpatici ce e foarte amuzant e ca ori trebuie sa stea toti 3 in fund..ori culcati (altfel n-au loc intre rafturi daca rabat scandura)..de-aia discutiile sunt asa aprinse. uite k a aparut si al patrulea indian..care incredibil, dar doarme sub bancheta cea mai de jos…poate are rau de inaltime :)) si-a intins o carpa..s-a  infasurat in alta si s pare k e cel mai fericit..macar nu-l bate in cap ventilatorul.

Dar uite k tot uit sa-ti povestesc de kerala..care a  fost un vis..dar si un cosmar. Daca crezi k iti poti imagina cum e sa faci 80 d km in 10 ore timp in care skimbi 6 autobuze si o barca..intrebi d fiecare data 10 indieni p unde s-o iei si fiecare iti spune complet altceva..autobuzele pline ochi…si din cauza k ploua erau trase prelatele sau nailonul la geamuri..mirosul se intetea d la umezeala..aburii ma puneau jos..daca as fi avut unde sa ma asez k erau si p la picioarele mele. A fost cumplit..cand am ajuns eram uda, murdara, spatele ma indoia si capul mi-era complet naucit. nu mai puteam lega nici doua cuvinte ..
ei bine asta ar fi numai jumatate d cosmar..restul il poti numai trai imaginatia nu-ti bate pana acolo.
Dar..trecand peste drumuri, trenuri, autobuze sinucigase si barci zgomotoase.. am vazut lucruri pe care nu le voi mai putea descoperi vreodata. Am traversat sate mici si amarate in toata salbaticia lor..pe apa sau pe uscat.
Calatoria a avut 3 momente culminante. Unul a fost la Cochin cand am fost la kathakali..un teatru ritualic inspirit din cele mai vechi forme ale teatrului antic cu lupte intre zei si demoni..costumati si pictati..transformati d fapt in creaturi supranaturale. binele triumfa si am fost acolo cu 1 ora inaine si am vazut cum ii macheaza si ii costumeaza (am facut filmulete).

Apoi am traversat o insulita din partea crestina spre cea evreiasca..am ras mult, ne-am jucat badminton, am facut poze cu oamenii, ne-au invitat la ei in casa.. chiar am reusit sa vedem viata lor simpla..mizera(iarta-ma)…dar autentica si dupa aceea am luat-o p apa si ne-am plimbat o zi intreaga cu canoe printre canalele serpuite locuite de oameni la fel de primitori. A fost mult mult mai mult decat mi-am imaginat vreodata..am ramas fascinata. acolo kiar mi-ar fi placut sa stau o saptamana..sa dorm acolo, sa spal si eu rufele in fiecare dimineatza in apa aceea, sa iau orezul de pe plantatia din spatele casei, sa rad scortisoara din copacul de langa poarta si sa fac cel mai bun ceai cu lapte. am mancat la pranz in casa la omul acela care ne-a plimbat. Sotia lui ne-a facut ceai si cea mai gustoasa mancare pe care am mancat-o in india..in sfarsit pe frunze de bananier :). Aveau o casa f micuta..doar un holisor si o camera..si o bucatarie afara lipita d casa. Dar singurul geam pe care il aveau..era verde..verde pentru ca vedeai lanul de orez de un verde crud..era ca int-un vis. doamne ce frumos era.

Of..si nu stiu.as putea povesti in continuu..nu m-as mai opri. A fost foarte frumos. Finalul a fost pe o plaja pustie..perfect hai k o sa vezi mai multe din poze.”

This entry was posted on Wednesday, 9 September 2009 at 9:34 and is filed under India. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.