“N-am mai scris de mult, nu prea mai am timp. Pentru ca ne deplasam tot timpul dintr-un oras intr-altul. Toata ziua schimbam autobuze, trenuri, iar cand ajungem intr-un loc umblam toata ziua prin oras. Acolo alte salturi, in ricsha, in metrou..in indian helicopter. Asta e un mijlc nou de transport..e o tricicleta ca un telescaun la care da la pedale un biet indian. Mi-e tare mila de ei..si evit sa merg de cele mai multe ori..mai bine o iau pe jos. Imi vine sa le dau bani numai sa nu ma ia in tricicleta lui si sa-l vad cum se chinuie. Nu stiu cum traiesc oamenii astia pentru ca toata ziua ii vezi carand pe toate drumurile, pe aratura..cara tot ce ti-ai puteam imagina si lucruri imposibile. Tot timpul stau cocotati pe autobus, 20 intr-o ricsha in care abia incapem noi 3. Suntem in Delhi..unde e nebuie totala.

Cand am ajuns in prima noapte trenul a avut intarziere si dupa lungi tocmeli cu taxiul ca sa ne aduca in zona unde stam (unde reusisem sa facem rezervare la un hotel dupa zeci de incercri sa gasim o camera cu geam si apa nu de la galeata !). pana la urma am mai gasit niste israelieni si ne-am inghesuit 6 si asa a fost mai covenabil. Eram din nou teriminate de oboseala pentru ca statusem toata ziua in Agra pe o caldura insuportabila (o sa-ti povestesc cum a fost si acolo).
s-au intamplat atat de multe..incredibil de multe incat nu pot gasi un sir logic sa ti le povestesc.  Asa…in delhi ne-a lasat taxiul la 12 noaptea pe o strada unde parca erau numai ruine. Eram déjà obisnuita cu imaginea asta a indiei ca dupa un bombardament, parasita de britanici si sortita degradarii cu un popor care nu au inretinut nimic, doar au supraincarcat fiecare centimetru cu mizerie si costructii instabile si insalubre asezate ca musuroaiele, ca un castel din carti de joc care sta sa cada in orice secunda. In Delhi e o  favela d fapt (un slam mare d tot) mai urbana. Dar e fascinant!. Dupa ce am zis ca aici ne-am  gasit sfarsitul in prima noapte pe aceasta strada irespirabila, dormind intr-o camera fara geamuri intr-un final :)) ne-am lasat si noi prinsi de hazard zilele urmatoare. Si ne-a prins bine..acum sutem ca la noi acasa printre gunoaiele si vacile de la noi de pe strada. E un bazaar imens cu oameni care trebaluiesc toata ziua carand resturile si mizeriile dintr-o parte intr-alata..dar astea sunt de fapt lucrurile lor. Cabluri peste tot atarnate ca ghemotoacele de fire de orice stalp, balcon sau taraba. Peisajul e complet cand apare si o maimuta care se legana nonsalant pe cabluri deasupra mijlocului strazii. Sunt cam multi gandaci si sobolani..dar apar doar noaptea. Bazarele sunt adevarate oaze..de mizerie adevarat..dar sunt extrem de vii si animate. Si cel mai frumos e ca stai pierut in mijlocul sutelor de omeni care isi desfasoara circuitul lor zilnic intr-o harabura greu de descris. Si vand cele mai mici nimicuri… ti-am zis ca cel mai incredibil este ca totul este autentic..autentic prin incropeala cu care sunt facute. Vezi mormane de fiare si suruburi..prin care cauta fiecare ca sa-si mai incropeasca cate ceva la masina, ricsha, casa, autobuz. De cand sunt aici nu am vazut o ricsha identica.
Toate au 10 suruburi diferite..barele sunt improvizate diferit..musamaua e  adevarata urma de identitate si creativitate pentru fiecare. Cate un petic de la orice rest gasit. Mergem prin gropi si gunoaie si ne mai tragem sufetul din cand in cand ca sa mai bem un moosambi juice. Dintr-un pahar din care au baut 1000 de indieni de cand  fost cumparat si niciodata spalat cu detergent de vase. Doar il clateste cu un pic de apa..de balta. N-am de ce ma plange ca doar orice mananc aici e facut cu mana lor..care de altfel ei nu se spala cu sapun dupa ce merg la toaleta. ..dau cu mana cu apa  (inca e un mister pentru mine cum reusesc sa nu foloseasca hartie igenica si sa nu fie uzi la cur :)) ). M-am obisnuit cu gandul si nu ma gandesc niciodata asa…altfel cum as mai putea manca..bea. doar ma bufneste rasul cand ii zic sa-mi dea o omleta si il vad cum o impatureste cu miinile. Sau cand imi pune zahar in suc luand cu degetele in timp ce eu tip ‘te rog vreau zahar simplu… fara masala:)). ca pun masala in orice…dar absolut in orice. Iar ceaiul lor de pretutindeni este masala tchai bineinteles. Cu ala m-am obisnuit..e chiar
gustos…numai d nu ar avea tone de zahar de mi se impietresc dintii. Si cand scuipa..tampitii astia tot masala scuipa. Asta e primul lucru care te ingozeste si cu care trebuie sa te obisnuiesti in india.. faptul ca scuipa tot timpul si oriunde. Si scrie in orice autobus si incapere cateodata.. ‘no spiting’..asa de mare este disperarea. Si scuipa mult si vascos si rosu ca un venin. La tarabele de unde isi cumpara tigari cu bucata sunt si niste pachetele invelite itr-o frunza verde. Este un fel de air-refreshner care se numeste ‘pan’ si il folosesc ca sa le ia gustul de la condimente, masala in mod special. Cand musti din el ai impresia ca ai muscat dintr-o biserica si apoi ti se strapezesc dintii de la gustul de lamiae  cu foarte mult zahar. Apoi, cealalta “caracteristica’ a acestui popor este…scarpinatul la ‘partile genitale’ (ca sa fiu finuta desi nu este cazul :)). Este incredibil dar nu se poate daca il ai in fata ochilor mai mult de 30 d secunde sa nu-l vezi cu cata nesimtire se apuca de..ele cu toata mana si mai ca si le mangaie. In timpul asta cateodata se mai si uita la tine. Cateodata si cand vorbesti cu ei intrebandu-i ceva fac asta. Acestea sunt cele doua lucruri definitorii care te traznesc de cum ajungi aici.
In 4 zile am strabatut tot Delhiul si in fiecare seara abia astept sa ne intoarcem in bazarul nostru dintr-o zona foate notorie  a capitalei. Cand am ajuns in prima seara ma intristasem f tare pentru ca nu vroiam sa cred ca Delhi e un oras in care o sa-mi fie frica noaptea cand imi zdranganesc clopoteii de l bratara de picior. Erau numai negri drogati si caini si vaci care zaceau in mormanele de pe strada in lumina foarte slaba de la becurile mult prea prafute si inpaianejenite. Primul om care a venit la noi noi n-a mai intrebat “which country madam? ‘ ci sa adresat ca intampinare cu “do you want some hashis? Some prostitution?’ eu bineinteles i-am servit ceva foarte direct refuzand, iar el foarte uimit “so what can you want something else?” ca si cum pentru el altceva nu putea exista. :)) m-a bufnit rasul si am plecat chiar daca ma speriasem un pic la inceput. Am continuat sa cautam disperate hotelul la care aveam rezervare..un hotel cu geam, cel putin asa promisesera. In loc am primit o camera ca o cutie de pantofi fara geam..doar o aerisire catre o ghena de gunoi si sobolani. Si in baie era cel mai mare gandac pe care l-am vazut vreodata (si in sud sunt adevarati monstri..dar asta ii intrecea). mi se inmuiasera pricioarele si mi-era f scarba sa-l omor. M-am chinuit sa–l prind cu usa timp de juma de ora asteptand sa-i treaca prin cap sa treaca pragul. n-am avut noroct. Si m-am dus sa-l chem pe indianul de la receptie ingrozita sa rezolve problema. Nu intelegea prea bine engleza si cu atat mai putin panica mea. Cand i-am aratat gandacul in baie…..a zambit usor uimit si rasufland usurat. poate pentru ca descoperise problema care de fapt nu era nici o probelema….era doar un prieten de-al lui. cand i-am vazut moaca de indian cu gandacul usor prins intre degete (ca sa nu cumva sa–l raneasca) spunandu-mi “ah…this is my friend..this is indian people’….am inceput sa rad cu lacimi si sa glumesc cu el spunandu-i ca acum sper  sa nu ne ia tarif de trei persoane daca il avem si pe prietenul Indian cu noi. si l-a pus frumos pe linoleul de pe jos in hol langa receptie. Eu inca ramasasem ca un afis de uimire si nu stiaam ce sa mai cred.
Asta e ceva incredibil. Ca intotdeauna se intampla ceva ce tu nu poti cuprinde. Si nici habar n-ai cum sa reactionezi. E fascinant. Si totusi am dormit f linistita stiind ca Indian friend poate sa intre inapoi pe sub usa oricand. Ce altceva puteam face? Acum stam in alta camera. cu geam din fericire..dar dormim cu randul pe o saltea pe jos..si nimic nu ma poate face sa cred ca prietenul indian nu poate urca un etaj sa se intoarca la noi :). “

This entry was posted on Wednesday, 7 October 2009 at 10:22 and is filed under India. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.