“A trecut asa de mult timp de cand am plecat de acasa..cateodata am impresia ca acolo timpul trece si mai repede si ca o sa gasesc totul schimbat. Parca sunt aici de o viata si am ajuns cateodata sa ma identific cu omul care traiese in india. Fiecare dimineata o incep ca un stil de viatza déjà definit. Si modul asta de viata include toate detalile acestei lumi indiene. Pe care sunt pregatita sa le traversez zilnic. E adevarat ca mai am mici momente grele..cand mi se mai ineaca corabiile. Asa cum a fost inainte sa ajugem in Rajahstan.  A fost foarte grea trecerea dinspre sud spre nord. foarte incalcita si plina de piedici. Totul a inceput din Aurangabag unde am fost sa vizitam niste pesteri impresionante intr-adevar. Dar foarte greu am ajuns la ele si a fost si mai greu sa plecam de acolo. Oamenii nu erau foarte ospitalieri si ma simteam tot timpul pacalita..luata drept proasta penru ca sunt straina.si nu mai era de mult cazul..deja stiam cum merg lucrurile aici. in Aurangabad m-am enervat prima data foarte tare incat am plezit un indian. Nu m-am recunoscut..dar l-am pleznit cat pentru toti indienii care ma enervasera pana atunci. Si m-am simtit..incredibil de firesc ca am facut asta. Si nu mi-a fost deloc teama. eram la o agentie de turism..era multa lume, macar atata am avut grija. Si era si un paznic. Si tampitul de la ghiseu tot vroia sa ne prosteasca sa luam bilete la autobus..unul cu ac timp de 15 ore. Cred ca sfarseam prin a ma intoarce in romania  semi-moarta si cu capul umflat. Si eu ii tot ceream bilete la autobuzul fara ac..mai bine vant si zapuseala. Oricum..era un nesimtit si cand am vazut ca ne-a facut biletele cu locuri in spate (k sa murim iarasi de la salturi) am fost suficient de nervoasa  cat sa-l pleznesc din adancul sufletului.
In 2 secunde toata lumea il cerceta si gardianul a venit sa ma intrebe cu ce m-a agresat. Am plecat plangand de nervi..mai ales cand am descoerit ca tipul vorbise la toate agentiile incat sa nu mai primim bilete la nici un autobus in orasul ala. Iar trenuri catre Ahmedabad, urmatoarea noastra destinatie erau doar unul pe saptamana. Incurcata situatie..dar nu regretam deloc ce m-a costat ca sa-l pot plezni. Pana la urma am gasit un tip la o agentie..pe are l-am ghicit ca posteste (era ramadanu) si ei in perioada asta pe langa faptul ca nu mananca sau beau apa pana la apusul soarelui, trebuie sa incerce sa ajute pe oricine are probeleme. Totul dureaza 1 luna si fac asta ca sa fie mai aproape de cei saraci..sa inteleaga ce inseamna sa traiesti neajutorat. Si el saracul, i s-a facut mila d mine si a gasit o modalitatae sa plecam totusi din acel oras..ocolind foarte mult.era absurd..dar ca sa ajungem in ahmedabad trebuia sa o luam in sud inspre Mumbai si de acolo alt tren fara locuri spre orasul ala tampit. Care a fost oribil…dar era singura legatura cu nordul. Si asa am ajuns si in Mumbai sa boschetarim o zi intreaga. Si sa avem blestematul de tren dintr-o gara din suburbie. Noi n-aveam de unde sa stim acest mic detaliu. La fel cum nici nu am inteles de ce autobuzul nu vroia sa ne lase la gara pentru ca era o ora prea tarzie. Saracul sofer evita sa ajunga in suburbie ca sa nu-si distruga autobuzul si sa ramana in viata. In 10 minute ne-au sarit 10 indieni in cap care se prefaceau ca vor sa n ajute. Nu stiam incotro era gara..si vedeam doar case daramate si bucati de pereti, inundate de apa si mizerie. Oameni care dormeau in mocirla si garduri amenajate ca dulapuri care sustineau toate lucrurile lor. Gardurile erau peretii si acoperiusul casei lor. Totul era peticit, suprapus si daramat. si noi…eram in mijloul unui munte de gunoi. Eram intr-un slum in Mumbai si mi se intorsese stomacul de ce vedeam. Cred ca acolo socul a fost asa de mare..incat am inceput sa simt din nou mila. M-am speriat…parca ma sfarsisem. Eram si cu rucsacul in spate si nu puteam sa inaintez de multimea de oamei care se loveau in continuu de mine, animalele care erau intinse pe strada si oameni depozitati cu tot cu lucrurile lor la fiecare metru. E ingrozitor si in continuare nu pot sa cred ca asa ceva exista. Vedeai  copii adorabili care dormeau pe gunoi cu cate un caine jegarit si bolnav.
Mirosea a orice..de la cacat la putrefactie si miros de prajeala pt ca parlau in baie de ulei masa de seara la fiecarae colt. Nu mai puteam respira dar macar reusisem sa inaintem catre o ulita care ne-a scos intr-o strada. Unde..sa ma fereasca dumnezeu..erau ca niste animale toti. O cireada d motociclisti si oameni printre ei.se loveau si se impiedicau unii pe altii. Si un politist intr-o intersectie care era cu un baston imens in mana lovindu-i pe toti pe care ii prindea ca nu respectau semaforul abia instalat. Cum sa-i educi… nu ai cum. Ii lovea crunt..si motocicletele si ricsa..si si cate un indian..si ei tot nu se opreau la culoarea rosie. Se imbulzeau toti buluc in mijlocul intersectiei ca apoi sa se calce in picioare. Apoi doi au inceput sa se bata si o cireada mare de indieni a inceput sa fuga intr-acolo calcandu-se in picioare. Politistii au inceput si ei sa se agite si sa incerce sa ajunga la cei care se bateau. Eh..a fost un bun moment pt noi sa incercam sa avansam departandu-ne de multime si intr-un final sa ajungem la gara. Unde a venit un tren’de vacanta”, adica un tren care nu mai circulase de anul trecut.era ceva inuman. Aveam patul de sus unde erau centrimetri generosi de praf si nisip, circulau gandacii si soriceii erau acum adevarate mamifere. Ventilatorul parea un candelabru foarte minutios prin detaliile panzelor  de paianjeni si ale mustelor prinse intre ele. Parca venise de uneva dintr-o grota din filmele  de groaza. Ne-a lovit o descurajare crunta..trebuia sa petrecem 10 ore in trenul ala care teoretic era un sleeper. n petreceam noaptea in el si ti-era teama sa te atingi de orice. M-am dus cu lacrmi in ochi la controlor si i-am explicat ca e inuman sa dormim acolo. Surpriza asteptata era ca nu intelegea ce vorbeam..dar se pare k stia prea bine in ce stare era trenul si ne-a dus in primul compartiment care era singurul normal…la clasa intai…cred ca aratam chiar induiosator pentru ca nu ne-a cerut nici un ban. Am adormit pe nesimtite ingramadita cu rucsacul de frica sa nu mi-l fure cineva (desi niciodata nu s-a intaplat asta..stiu k suna absurd..dar chiar  n-ai de ce sa-ti faci probleme aici din punctul asta de vedere. Cu toate neajunsurile ei, tara asta este un loc foarte sigur). Iar in Ahmedabad ghinionul a continuat..parca ne blestemase omul ala de la agentie. Dadeam din rau in mai rau. Am gasit cu greu din nou un hotel cu geam si cu baie decenta. Dar camera arata infiortor, si urcai printr-un tunel si niste scari de te astepai de oriunde sa iasa sobolani sau sa risti sa cazi cu vreo treapta putrezita. In zilele acelea am trecut prin niste momente groaznice si parca nu mai puteam spera nimic. Chiar a fost prima data cand ma lasasera toate gandurile bune si ma intrebam de ce nu m-am urcat intr-un avion in Mumbai si nu m-am intors acasa. Dar stiam ca nu puteam face asta..pur si simplu nu puteam sa plec. Am dus-o pe tipa cealalta din romania pana la taxiul spre aeroport..si stiu ca ma bucuram si mi se parea firesc sa mai raman. Si ma bucur foarte tare :).”

This entry was posted on Sunday, 11 October 2009 at 9:49 and is filed under India. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.