“Cum am ajuns in Rajasthan totul s-a schimbat. Prima oprire a fost Udaipur care e o destinatie foarte romantica. E ca intr-un basm. Un oras in desert, asezat la poalele unui lac ..sfant bineinteles, a inceput regatul lui Brahma. liniste..si oameni foarte primitori si simpli. Am stat 5 zile acolo..si nu mai vroiam sa plec.
aveam o camera frumoasa si curata cu vedere la lac. Luam micul dejun pe o terasa pe acoperis de unde vedeam tot orasul..si ma jucam de fiecare data la pranz, cand stateam la umbra pe niste perne enorme cu personaje din mitotlogia veche (parca erau scoase din carpetele din 1001 de nopti) cu o testoasa enorma foarte simpatica, care isi lungea gatul de sarpe s-o mangai pe ceafa. Era incredibil de traznita si blanda. Si daca lasam usa deschisa la camera, venea seara si se  aseza langa pat bagandu-se in casuta ei. Cea mai mare grija pe care o puteam avea acolo era sa nu ma trezesc dimneata si  sa calc pe broasca testoasa. In rest..stateam cu mintea goala ca intr-un vis. ziua ne plimbam pe stradutele inguste unde puteai zari curtile si casele oamenilor, care cand te vedeau fugeau la poarta sa te salute, copii alergau sa-ti zambeasca in prag si sa t intrebe “which country madam?”. Erau camile care te duceau dintr-un loc in altul si elefanti. Multi elefanti pictati..unul era plin de fluturasi..ala era preferatul meu..si statea tot timpul dupa masa la umbra copacului din fata casei noastre. Iar intr-o zi..doamne..s-a intamplat imposibilul. stii vorba aia ‘cand or zbura porcii..’..ei bine cam asa a fost. Am fost sa ne plimbam cu bicicletele pe dealurile din imprejurimi si a fost o zi superba. Ne iesea sufletul la deal..dar cand coboram, vaile si peisajul ala sterp iti taiau respiratia. Eram ca intr-un basm acolo. Din nou india ne daduse peste cap. cum poti sa mori intr-o zi si apoi sa fii in paradis? Iar apoi basmul a continuat. Am ajuns din nou in sat..cu stradutele lui inguste. Si dupa colt a aparut elefantul..care abia incapea el pe ulita aia. Apoi noi…a trebuit sa trecem pe sub el..si isi ridca cate un picior ca sa ne faca loc. Parca dansa.doamne..mi se parea ca visez..eram o printesa din desenele animate cu aladin.
Si uite asa am uitat de tot..de toate cosmarurile petrecute, de casa, de plecat… de asteptarile noastre pentru zilele urmatoare. Si din fericire la fel de frumoase au fost toate zilele ce au urmat. Statem in orasul acela si ne luam pranzul la Raju in fiecare zi care ne gatea orice vroiam noi si cum vroiam noi. Intr-o zi am gatit chiar eu paste. Conditia era sa fie mancare vegetariana. De 2 saptamani sunt vegetariana. Si nu e vorba numai de siguranta..ci de religia lor pe care acum trebuie s-o respectam si noi ca fiind a noastra. Am gatit pentri 2 spanioli intr-o zi paste arabiata si am primit drept raspalata un masaj ajurvedic dumnezeiesc d la raju, care era un guru al masajului in sat. si oamenii plateau bani grei pt el. A fost cu o urma usor erotica..dar cred ca asta inseamna sa fii un masseur bun. Avea niste maini si palme extraordinare. Iar dupa pranz mergeam sa ne jucam moara cu doi batrani de la chioscul de langa casa. Si zilele bune au tot continuat. Am fost la Pushkar..care e un oras si mai izolat si pustiu. E orasul lui Brahma..unde oamenii se aduna sa faca baie in lacul unde Brahma a aruncat o floare de lotus si –a transformat-o intr-o oaza de apa, intr-un lac. O adevarata minune in pustietatea aia. Si erau foarte putini straini acolo..iar mancarea incepuse sa ne placa din ce in ce mai mult chiar daca era vegetariana. Avea niste arome din ce in ce mai variate.
Si apoi..apoi am fost la Agra. Doamne..simtem ca tot traseul pe care l-am parcurs..tot chinul si momentele de fericire..parca toate existasera ca sa ajngem aici.ma bucur foarte tare ca am ajuns asa de tarziu la Agra..la Taj Mahal. l-am privit si inteles altfel.  Acest momument..considerat cel mai mare dedicat vreodata dragostei..si perla indiei totodata m-a impresionat intr-un fel neasteptat. De fiecare data cand auzeam de Taj Mahal de la oameni care au mai fost acolo priveam totul cu scepticism. Binenteles ca auzeam variante foarte diferite, si inclusv ca nu e deloc asa fascinant cum se vorbeste. Dar nu stiu..nici nu pot descrie ce am simtit. Dupa ce am stat 2 luni in india..am vazut asa de multe temple, am cunoscut oameni de tot felul..am traversat o indie intreaga de la cel mai din sud taram pana inspre nord..ajunsesem la taj mahal. Cand eram la intrare ma emotionasem. Imi batea inima si eram foarte nerabdaoare sa intru odata. Am stat 6 ore acolo si am descoperit o noua fericire..un alt fel de bucurie. Mausoleul acela e ca un vis de vara..care te copleseste. Am stat desculte si fara nimic cu noi ore in sir plimbandu-ne in jururl lui si pierzandu-ne printre multimea de indieni. E incredibil sa fii descult cand vizitezi toate aceste temple si mausolee. Chiar daca te ard talpile si ti se crapa calcaiele simti altfel spatiul si materialitatea lui.
Cand pasesti inauntru totul are o alta textura..si racoarea care iti linisteste arsurie te linistesteste si pe tine si te simti usurat. Totul aici  ti-am zis ca e ca o lupta..si tot timpul e drumul pe care trebuie sa-l parcurgi ca sa ajungi undeva..unde numai daca tu reusesti descoperi ceva si te poti simti coplesit de frumusetea care ti se ofera. Acolo am descoperit o frumusete care nu te lasa s-o cercetezi..n-o poti pune la indoiala si cu atat mai putin compara.  De fiecare data cand ma gandesc la taj mahal ma cupinde aceasi emotie. Si de atunci am inceput sa-mi doresc f mult un sari. Iti dai seama ca d 2  luni vad numai sari toata ziua.
Chiar daca nu puteam crede ca e chiar asa..aici toate femeile poarta sari. Si mi se pare mult prea complicat..ma tot intreb d 2 luni cum pot sa-l poarte..cum nu le este cald..cum nu se chinuie toata ziua sa nu-l lase sa cada. Dar ma obisnuisem atat de tare cu peisajul acesta al femeilor cu sari..incat nici prin cap nu-mi trece sa port si eu unul. Eu eram eu si ele erau ele. Ei bine de atunci sunt fascinata mai mult ca niciodata. Si…am cautat innebunita sa gasesc sari-ul pt mine. Si l-am gasit. Dar inca nu l-am purtat..cred ca mai trebuie inca sa parcurg un drum :).
Partea cea mai frumoasa care am descoperit-o aici este ca nu e nevoie sa filozofezi despre nimic. Nu trebuie sa cauti sa complici si despici totul. nu trebuie sa explici si sa te explici. Aici am descoperit ce inseamna sa fie imposibil sa faci asta cand totul este déjà mult prea complicat si incarcat si absurd. Toti sunt ghidati de religia si de zeul lor si nu cauta sa explice intr-un fel ceea ce exista atat de ciudat si diferit pentru noi. nu-i justific si nici nu-mi permit sa zic ca ii inteleg. Dar da..ma complac si ma zbat intre fascinatie si dispret..intre a-i codamna sau a-i admira. Cred ca despre asta este India. Despre cum te poate lasa pierdut si descurajat. Si despre a te coplesi cu misterul si misticismul ei. Déjà nu mai e nevoie sa ma zbat sa inteleg ce se intmpla aici. stiu ca daca ma las purtata de toate slabiciunile care-mi fac viatza mai grea aici pentru ca am venit cu ele din alta parte, India ma va  duce sa-mi arate ceea ce nu cunosteam inainte. Necunoscutul acesta este cel ce ma farmeca..si probabil ca dorinta lui m-a adus aici. Maine plec si mai in nord unde iar o sa inceapa altceva..o regiune cu influente puternic tibetane. Si apoi abia astept sa ajung la Amritsar….la Golden Temple, dupa ce am vazut Taj Mahal sunt nerabdatoare sa ajung sa vad si simbolul Punjabului.”

This entry was posted on Tuesday, 13 October 2009 at 7:12 and is filed under India. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.