“O alta poveste. Pe frigul asta nu pot decat sa visez la o soba calda in care se aud trosnind lemnele si o bunica care sta la gura sobei si iti spune povesti. Nu am niciuna dintre ele. Frigul asta ma cam deprima. Dar m-am bagat sub multe paturi si mor de frica tarantulelor (am vazut ieri una in timp ce incercam disperati sa gasim un guest house care sa aiba caldura..in zadar. Dupa ce ca eram inghetata..mi-a inghetat si sangele in vene cand am vazut tarantula la doi pasi de mine. Am luat-o la fuga bine-nteles). Of..nu stiu cu ce sa incep..cu povestea..sau cu povestea locului.
Asa ca..sunt printr-un oras din muntii Hymalaia. Peisajul este impresionant si totul..dar totul s-a schimbat. Facem cate 10-8 ore intre fiecare sat, autobuzul serpuindu-se printre vaile si crestele muntilor…vedem zapada, vedem cerul..si cateodata avem impresia ca suntem undeva deasupra norilor. Oamenii arata cu totul diferit..dar tot sange de indian adevarat au..scuipa in draci, dar hai ca parca nu asa de mult :)). Suntem la poalele Tibetului si oamenii sunt deja adunati din mai multe locuri..au ochii migdalati, umbla infasurati in paturi colorate si in continuare ii vezi carand din munti de la pietre, la cartofi sau lemne..insotiti de noul animal..iacul :). Mancarea este altfel..dar foarte gustoasa. Paine tibetana, momo si suntem foarte fericiti ca sunt multe legume si fructe..fericirea maxima sunt piersicile :). Acum suntem la Manali, am mai coborat din altitudine, ca ne simteam cam ametiti de la presiune. Shimla, capitala de vara a britanicilor a fost ceva incredibil…am ramas din nou uimiti de diversitatea tarii asteia. A fost si momentul in care au inceput sa apara ochii migdalati si cozile lungi impletite si negre ale femeilor. Dar si arhitectura era cu totul altfel. Gaseai temple tibetane, o biserica crestina, si alei care  se terminau intr-o piata europeana in adevaratul sens al cuvantului. Influentele britanicilor erau foarte puternice si nivelul de trai ramasese inca ridicat dupa atata timp, cu un usor aer de burghezie.
Shimla era la 2500m altitudine..acum suntem la 1800. Iar maine mai coboram un pic, spre Dharamsala- casa lui Dalai Lama (care o sa fie si el acolo in timpul asta sa vorbeasca cu lumea).
Noi stam acum intr-o casa traditionala de aici din munti, o resedinta din piatra si lemn construita de britanici pe la 1944. E o casa veche, cu un aer de monument istoric. Mirosul si aerul este si el in ton cu istoria, ca de altfel si toate lucrurile de aici :). Radem in fiecare seara ca vin fantomele, mai ales prin semineul asta prafuit..macar de am avea lemne. E foarte frig, si de pe veranda vedem crestele acoperite de zapada si livezile de pomi fructiferi intinse pe hectare intregi. E ca intr-un vis pe care il aveam cand muream de cald in desert sau in orasele infernal de zgomotoase si poluate. Avem in sfarsit ocazia sa ne odihnim :).
Si mai ca uitam esentialul..suntem pe taramul ganja-ului..orice ‘fumacios’ viseaza sa ajunga aici si este scopul existentei lor. Noi am ajuns din greseala :)). La chiosc se gaseste numai foitza si filtre..nici urma de tutun. Cand te duci sa cumperi o bluza de la croitori..iti scot dintre haine 10 grame de iarba sau hasis.
Nici nu trebuie sa ceri :)). Majoritatea turistilor sunt niste impatimiti ai muntilor..sau ai ganja-ului, iar daca fumeaza prea mult se cred si ai lui Dalai-Lama. Toti au rasta si stau cel putin cate 6 luni printre munti fumandu-si creierii. Toti “prietenii” care ni i-am facut aveau creierul prajit si foarte amuzanti..chiar nu mai aveau nici o notiune despre casa..sau despre ce cautau acolo. Stiau doar..”life is chill..smoke some weed..waiting for the sun. This is my purpose in life” nu glumesc.. :)). Dar de fapt toata India e taramul “esentelor” si oriunde poti sa gasesti iarba sau hasis.. de la goa pana aici in munti.
Numai ca e si foarte periculos, citeam in lonely planet ca peste 150 de turisti si-au petrecut cate 6 luni in inchisoare..sau au fost omorati de localnicii de prin satele de aici..ori au sfarsit prin vaile muntilor ca s-au antrenat la trasee periculoase drogati fiind.
Dar iti mai promisesem o poveste. E una care imi place foarte mult..si care atunci cand am descoperit-o..parca au mai prins un pic de sens lucrurile pe aici :).  Mai tot impul iti povestesc despre saracia Indiei. Dar niciodata nu sunt ingrozita (eh..aproape..acum m-am obisnuit) si m-am zbatut mult timp intre a simti mila..dispret..admiratie. nu intelegeam de ce ‘m-am obisnuit’sa trec cu usurinta in fiecare zi printre oamenii acestia. Aici, in India, exista karma si dharma, care sunt bazele existentei fiecarui indian/ hinduist. Karma este relatia dintre actiunile unui om intr-o incarnare si cauza acestora in viitor (mi-a explicat cineva in tren si vorbea foarte repede si ambiguu :)…am notat ca el s-a exprimat asa: karma is the relationship between one’s action in one incarnation and one’s station in the next. Nu indraznesc sa ma simt capabila sa dau definitii..cel putin nu inca:) ). Iar dharma este criteriul dupa care actiunile fiecaruia sunt judecate. Totul aici are propriul dharma. Pentru un rau, dharma lui este sa curga, pentru o samanta dharma este sa creasca…iar pentru un cersetor dharma lui este sa cerseasca, la fel cum pentru un soldat este sa lupte. Performanta unui om in aceasta viata este judecata de cat de mult isi urmareste traditia dictata de propria lui dharma. Nimic nu este mai catastrofic pentru un indian decat sa-si piarda dharma, o sotie sa-si piarda sotul sau un pastor sa-si piarda oile. Nu este vorba despre aspectul economic sau sufletesc..ci despre abandonarea dharmei. Nu stiu cat de bine m-am exprimat..si imi cer scuze daca cateodata mai scap cate o informatie care poate cu usurinta fi combatuta. Dar aici descoperi totul prin viu grai de la fiecare persoana pe care o intalnesti. Si cateodata descoperi lucruri si fara sa le vorbesti..pur si simplu incepi sa le vezi. E foarte greu sa vorbesti despre viata spirituala a indiei..si nici macar nu indraznesc. Eu doar iti povestesc..si mai apoi promit sa si cercetez :). Povestea asta nu stiu daca m-a usurat pentru ca poate ei ii pot atribui aparenta voiosie..sau cel putin lipsa angoasei si a depresiei printre indieni..dar acum stiu sigur ca nu mi s-a parut cand am descoperit ca noi occidentalii cu toate depresiile noastre contemporane suntem total niste straini pentru ei. Acesta e unul dintre  lucrurile care aduc admiratie pentru saracia lor..straina pentru noi de data aceasta :).”

This entry was posted on Duminică, 18 Octombrie 2009 at 5:42 and is filed under India. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.