Angel investing
Am citit zilele astea cateva articole despre angel investing, si mi-au venit in minte doua idei, pe care vreau sa le impartasesc:
1. Sa fii investitor este un job full-time, daca incerci sa-l faci in timpul liber de la alt job nu-l vei face bine, sau iti vei reduce eficienta in jobul de baza.
In mod normal te gandesti la munca tot timpul: cand mananci, faci miscare, si chiar si in somn. Cum zicea odata Siminel Andrei, antreprenorii nu traiesc pentru ei, ci pentru o idee.. fac sex ca sa aiba mintea limpede sa poata creste traficul.
Uneori o escapada face bine relatiei de baza (inveti abordari noi), dar ca sa ai mai multe relatii (investitii) de succes in paralel e musai sa nu fii ‘casatorit’ cu un job full-time.
2. Spre deosebire de un antreprenor/manager (care trebuie sa parieze totul pe o singura carte), investorul trebuie sa fie rezistent la esecuri, pentru ca va avea multe: nu poate influenta lucrurile, si deseori ele nu vor iesi conform planului. Cateva cauze ale insuccesului pot fi:
- lipsa de focus: unii antreprenori vor sa-si diversifice riscurile si ruleaza cateva proiecte in paralel, poate unul o lua foc (sau, la fel de grav, pentru ca fiecare pare, si deseori este, promitator);
- unii antreprenori nu rezista psihic presiunii primelor luni (ani!) ale afacerii: cand vezi ca vanzarile continua sa nu-ti acopere cheltuielile, iti vine sa-ti iei campii (sa te angajezi);
- cateodata ajung antreprenori oameni interesati mai curand sa execute decat sa vizualizeze stari/afaceri care nu exista inca, e foarte important ca un bun executor sa aiba ca partener un ‘visator’.
Cam atat, mai scriu daca-mi vin si alte idei.. Ar trebui sa pregatesc prezentarea pentru duminica dimineata la #blogaria5.
Iunie 4th, 2010 at 11:43
Ai plecat de multi ani de la NCH si m-am gandit sa fac un up-grading la povestea de mai sus:
Modelul succesului la romani este ‘Mesterul Manole’, unul dintre putinele poeme care trateaza munca. El, primul dintre mesteri sacrifica iubirea (sotia) si speranta/ viitorul (copilul ne-nascut) pentru a construi un vis. Pana aici literatura universala repeta tema in multiple poeme; la romani insa constructia depaseste persoana care trebuie sacrificata pentru a nu repeta creatia. Creatorul este ultimul consumat intr-un sacrificiu multiplu pagan.
Cu alte cuvinte, daca vrei sa faci ceva maret este nevoie sa iti zidesti sufletul, sperantele si destinul in zidurile proiectelui care la final te vor strivi intrucat comunitatea uraste succesul (”sa moara capra vecinului!”).
Nu exista insa tristete, Manole nu plange/ dispera ci incearca sa evadeze catre cer, intrucat efortul a fost inchinat reusitei si nu reusitei sale (”sa traiasca toate caprele, inclusinv ale vecinului :)”)
Iunie 6th, 2010 at 1:26
Stimate Domnule Siminel, Stimate Dle Fusu,
cu tot respectul sa va traiasca toate caprele dar mie nu prea imi place modelul linear si sincer cam restrictionar si out of fun de gandire - modernist sa-i zicem- vizand ideea de sacrificiu - cui ii mai tbuie, de ce sa gandim asa limitativ, vai greutatile, sacrificam sentimentele, dc pui intr-o galeata totul scade in alta, pe altarul ideii… and who really cares about the community? personal, prefer ideea de placere aproape epicureica/pasiune - all in, ca la poker -just for the sake of it- either bluff or winning - e mai tinereasca - postmodernista as zice.
Cred ca mai motivanta ar fi ideea ca la un mom dat creatia se desprinde de creator to smth bigger - boom! si Manole poa’ sa isi duca linistit viata pt ca sunt 2 chestii total diferite dc baiatul e destept sa mai creeze si altceva nu sa fie codependent de productiile lui. Manole n-a invatat mai nimic; doar ca e tare greu sa faci o manastire si cand reusesti sa o faci intr-un sfarsit, e trist si te duci sa mori (dc tot ti-ai omorat nevasta/copilul). Ce creezi e ca si copilul tau, true, da’ la un mom copilul asta mai creste si el si are o viata proprie si e trist sa n-ai si tu o viata a ta. Dar succesul la romani tre sa fie trist, ca altfel nu are nici un farmec… De unde mai poti sa rise above it/sa evadezi catre cer? de fapt asta e laitmotivul, resurectia intr-o forma sau alta.. numai ca nu era nevoie de nici o moarte.. prea multa drama, prea putin fun; prea multe lucruri de pierdut
-la 1 - cred ca e mai bun sexul inspirational, mai nerepetitiv si mai implicant decat sexul mainstream absent - ca si cum te-ai uita la TV si normal ca nu esti motivat sa incerci figuri noi
- e gaunos sa fii “casatorit” cu o singura idee/ prea putine idei si alea fixe, sa iti pierzi spontaneitatea si pasiunea; de aceea, fara sa te risipesti, e f. fun diversitatea, te tzine in priza
Stabilitatea e buna; mai ales cand esti femeie si chiar simti f. mult ca ai nevoie de ea; dar pt un antreprenor, spre deosebire de un manager, succesul la un mom dat devine naspa/boring/unde-s satisfactiile, ce te mai anima? Caprele alea tre tinute in forma,sa nu faca burta, ca se puturosesc.. ar fi mai frumos ca totul sa fie o escapada, o mare aventura, o calatorie, nu un pct terminus sa-l numim “casatorie”.
- la pct 2 - frumos scris - rezistenta la esecuri e mai fortifianta decat succesul - dar asta nu ajung sa spuna decat cei ce au trecut peste