Ce părere aveţi de zona media online din România? Cum o să evolueze în următorii ani?
Piaţa media, după părerea mea, o să evolueze în bine pentru publicaţii ca Dilema veche şi prost pentru cotidiene. Printul va deveni o zonă de elită, print-urile vor deveni scumpe şi puţini şi le vor permite. Cred că ştirile se vor muta pe Internet, analiza şi publicaţiile săptămînale, lunare vor fi citite mai curînd pe hîrtie, pentru că sînt mai lungi, în primul rînd. Şi în al doilea, sînt publicaţii pe care pur şi simplu merită să le ţii în casă, la un moment dat. De exemplu, eu obişnuiam să cumpăr Lettre Internationale şi strîngeam revistele, le ţineam acasă, în ideea că odată o să-mi găsesc timp să le citesc. Nu prea mi-am găsit, din păcate.
Atunci cotidienele ce-ar trebui să facă, să-şi extindă ediţiile online?
Ar trebui să rămînă doar cu ediţiile online.
În cîteva interviuri aţi mărturisit că citiţi Dilema veche. De ce şi ce anume vă place?
În primul rînd, îmi place Radu Cosaşu. Eu am un obicei de a citi revista, încep dinspre margini spre centru, că aşa e mai simplu să schimbi pagina. Asta m-a încurcat puţin, pentru că Radu Cosaşu era la un moment dat pe pagina a doua de la capăt şi acum e mai pe centru. De ce citesc Dilema veche? Pentru că presa e destul de isterică la noi, nu ştiu dacă e cuvîntul potrivit, dar asta e impresia, toată lumea e agitată, şi Dilema veche e mai aşezată, analizează ce se întîmplă, nu se uită exclusiv la cine ce-a mai zis.
În legătură cu prezenţa online, ne-aţi sfătui ceva?
Nu ştiu, nu citesc niciodată online Dilema veche. O ştiu doar pe print. Dacă ne uităm la reviste de genul ăsta, cred că nici The New Yorker nu are o abordare online prea clară, pentru că are un public fidel, care dă bani ca să cumpere revista. Eu citesc online pentru că pot să-mi aleg sursele foarte nişate, şi apoi pot să-mi aleg cuvinte-cheie după care să caut tot ce apare despre Neogen, de exemplu. Fac economie de timp. Pe cînd, să zicem, în cazul unei reviste de tip Dilema veche, eşti ajutat să descoperi nişte teme noi la care nu te-ai fi gîndit. Sînt două modalităţi de citire: pe online mergi direct la ţintă şi nu pierzi timp, pe offline cineva asamblează lucrurile pentru tine şi îţi spune: uite, poate te interesează şi asta.
Aţi reuşit vreodată să citiţi o carte online?
Nu, e foarte greu. Încerc să printez tot ce are mai mult de trei pagini. Abia acum încep să apară tehnologiile care ne vor ajuta să citim online, cum este Kindle de la Amazon, care are o iluminaţie sănătoasă, aproximativ ca a unei cărţi, şi poţi să ai mii de cărţi la un loc. Durează un pic pînă apar mai mulţi cumpărători, astfel încît autorii vor publica direct pentru Kindle, nici nu vor mai trece prin edituri – alt business care va avea de suferit.
Da.
