“I remember four or five years ago going into the Bentall Centre, a huge shopping mall in Kingston, a town I hate. It was before Christmas, and there were these three gigantic bears on a plinth in the centre of this huge atrium … automatons, moving to Rudolph the Red-Nosed Reindeer. The place was packed; crowds looking up at them. And I thought, God, these people have left their brains somewhere. What’s going on here? And then I noticed that my head was moving, too. I thought, Jesus, get out fast.”
“Consumerism rules, but people are bored. They’re out on the edge, waiting for something big and strange to come along. … They want to be frightened. They want to know fear. And maybe they want to go a little mad.”
“When I refer to my own childhood, and how people behaved in the Far East during the Second World War, it seemed that some people simply enjoy killing and tormenting others. … To use a term like ’sadism’ and to construct an elaborate psychological machinery to explain this behaviour, however, is to miss the point. The fact is, we are violent and dangerous creatures. We needed to be to survive all those hundreds of thousands of years when we were living in small tribal groups, faced with an incredibly hostile world. And we still carry those genes.”
Nu citesc articole de sport (decat ocazional), probabil a mai scris cineva pe tema asta: in competitiile sportive de nivel inalt, fie ele individuale sau pe echipe, factorul care determina invingatorul pare sa nu mai fie excelenta tehnica (foarte ridicata la toti participantii), ci puterea psihica.
La Campionatul Mondial din Africa de Sud avem exemple de echipe care au aratat ca pot juca fotbal - Italia, Anglia si astazi Brazilia - dar nu reusesc sa mentina un nivel ridicat al motivatiei mai mult de o repriza. Sint curios daca antrenamentele includ si lectii de psihologie/filosofie.
Se pare ca sint doua situatii in care problemele psihologice ne impiedica sa continuam la maximum de capacitate, pierzand lupte in sport sau in business:
cand ai unul sau cateva goluri in fata adeversarului, riscul este sa te relaxezi (joci mai artistic, incerci alte proiecte..);
cand ai unul sau cateva goluri primite, riscul este sa te lasi batut (sintem pierduti, nu se mai poate face nimic).
Le-am experimentat pe ambele la neogen:
cand BestJobs era nr.1, ne-am permis luxul sa ne extindem international, achizitionam site dupa site, pierzand focusul - acum ne costa inzecit sa recuperam fiecare procent de market-share pierdut acum 2-3 ani;
la Neogen/Impulse avem cealalta problema in acest moment: Facebook pare atat de mare incat putini cred ca mai poate creste iarba (business-uri profitabile) in umbra lui.. Partea buna la business este ca jocul nu e limitat la 2 reprize, in plus poti schimba terenul, regulile de joc si chiar jocul practicat - din mers.
sa nu uit sa facem niste training de filosofie la neogen.
Am descoperit in arhiva o scrisoare (nu era internet pe-atunci) trimisa de mine acum aproape 20 de ani (aveam 16!), la o luna dupa venirea in Romania. Dupa cum vedeti (am redus-o la jumatate pastrand doar partile relevante), aveam preocupari de “bussines” serioase pe atunci.
2010 este anul tigrului, sa vedem ce ma asteapta (sint tigru, cu bani de la Tiger;)
Pentru inceput, ce am facut in 2009:
- am redus costuri, mai lent decat ar fi trebuit (mai lent decat reducerea incasarilor, in orice caz), asa se intampla cand incerci sa pastrezi cat mai mult din capitalul uman acumulat. Din pacate n-am reusit sa pastrez/transfer echipa de programare de la Chisinau, imaturitatea leaderilor locali a blocat nasterea unui start-up acolo.
- am finalizat alinierea firmei (atat ca organizare interna, cat si ca branduri/comunicare externa) pe cele doua business-uri: bestjobs si neogen. BestJobs urmeaza sa depaseasca eJobs si sa castige cota de piata in Bg /Rs /Md, Neogen urmeaza sa-si ascute dintii monetizarii si sa muste bucati mai mari din pietele regionale de publicitate si user-revenues.
- 2010 va fi anul in care companiile traditionale de media, atat de pornite anul trecut in transferul catre online a activitatii, vor realiza ca incasarile din online nu le acopera nici cheltuielile cu online-ul, nu mai zic de pierderile inregistrate pe offline; va fi anul in care-si vor reduce din ambitii/investitii;
- site-urile care nu-s nici profitabile, nici foarte mari sau cu o crestere rapida vor trebui inchise sau, in cel mai bun caz, vandute/fuzionate. Desi ne aflam inca la inceputuri, infrastructura internetului se pune repede la punct, si foarte curand nu va fi prea mult loc de ‘noi incercari’ pe pietele de baza, inovatia se va misca catre nise/suprastructura (destul de vaga afirmatia, ar merita detaliata intr-un post separat).
- pe plan personal o sa incerc sa comunic mai bine, sa fiu mai manierat, sa-mi iau chitara (si sa reinvat sa cant), sa joc mai mult tenis (pe langa fotbal, inot si ski) si sa recuperez pierderile din anii trecuti la neogen
Piotr Mamonov s-a mutat la tara dupa perioada agitata de concerte si filmari din anii ‘80. In video ne spune cateva lucruri despre viata, pe care incerc sa le traduc mai jos..
Vii in padure - incepi sa traiesti.. Se termina toate gandurile, “sa scriu cantecul, sa nu-l scriu, sa merg sa lucrez la chiosc, nu la chiosc”.. Uite padurea, uite noaptea, uite lupul.. Ce sa faci, tu, tanar, plin de putere, cu shapka, de toate.. Vii in padure, “s-a termminat cu tine”. Mergi si traieste! tu esti unic, irepetabil, nu-i altul ca tine.. Exista doar o cale: a ta, personala.. cum s-o alegi, dracu’ stie.. “Eu am o cale, dar toti merg incolo, uite-i pe toti cum au plecat, iar eu inca nu..” - asa incepe asa-zisa viata matura, asa incepe..
In fiecare secunda trebuie sa alegi: da-nu, da-nu, da-nu.. e de groaza, dezastru, e foarte greu sa traiesti. “Vino la noi, vino sa lucrezi taximetrist. O sa ai 240 curat, 240 fara taxe! Ce tot zdrangani la mandolaica, termina cu prostiile astea. Vino la noi, aici o sa primesti o profesie, aici o sa fii om, aici o sa fii pe toata viata, nu te mai ocupa cu prostii, vino mai repede la noi.” Iar altul “vino la noi, o sa mergi pe masina din asta, iti cumperi si chepca, in general e tare, vino mai repede incoace” - iar tu stai.. Nu merge niciunde! trimite-i pe toti.. Mergi catre sine.. Toata viata - e catre sine.
-Pentru sine? Dar cum ramane cu ceilalti? -Pai pentru cine, pentru tine??! Pentru tine? Tu imi trebuiesti tare? Imi trebuiesti tu tare.. sau oricine altcineva.. Sa traiesti trebuie pentru sine. Dar nu in acel sens.. pentru propriul suflet, propriul suflet trebui sa-l salvezi. Eu obisnuiam sa beau, una-alta.. Dostoievskii.. “pentru oameni, asta-i important, iar pentru tine mai tarziu” . Si am ajuns, ca aproape am murit.. si nu mi-am baut mintile cu astia, mi le-am baut adica, dar aproape am murit. Pentru ca nu ma ocupam de mine, ci din carti ma bucuram ca eu pentru altii sint.. Nu.. Tu esti cel mai important, de altii sa nu-ti pese..
Cum obtii fericirea, sa fie bine, te-ai miscat si ai plecat.. Droguri, 1-2-3-4, sevraj, stii.. asta nu.. Alcoolul, nu-i ce trebuie deloc, si mai rau, trece buldozerul peste tine, apoi te gandesti “ce-am facut aseara?” Alegere, da? mai departe ce-avem.. Aha, calculatoare, internet.. lumea virtuala.. Ce-i cu voi, anul ‘65?! E veche treaba asta.. “Pe internet o sa intru acolo, dincolo” - asta-s toate butoane, nimicuri..
Asta-mi doresc, aici e fericirea: Independenta. Dar nu independenta bazata pe bani, “azi ii ai, te-ai asezat, bagi viteza, ai muschi..” Dispar intr-o zi, ah, imediat redevii dependent, imediat redevii sarac, nefericit. Sau mergi sa iei de la altii, ca sa fii din nou independent.. Asta-i bulshit… Serios.. “Andrew Lloyd Webber a cumparat casa cu 11 milioane de pounds, apoi a vandut casa cu 14 milioane de pounds” - de ce n-ai dat celor apropiati jumatate? Ce-i cu dansurile astea, in fata cui? O gramajoara de hartii sta.. Am nevoie de asta ca sa ma ridic? Prostii..
Aici noi bani nu aveam anul trecut.. Ivan, fiul meu, a prins peste in rau, s-a dus la oras, l-a schimbat pe sare, zahar si chibrituri. Asa si traim, iar restul avem din gradina. Haine, tzoale, material, iahturi, toate astea-s finite.. Extaziaza-te acolo unde-i infinitul. Iar infinit este spiritul.. Asta-i tot.
Daca vei gandi cum gandeam eu 6-7 ani in urma.. talent, totul mergea.. vei crede ca le stii pe toate, ca esti cel mai important.. Dar ce drept ai? Sa presezi oamenii.. Eu atata mi-am presat prietenii, toate trupele astea, toate.. Ma simt foarte vinovat, foarte.. in fata tuturor, pe cuvant. Uite ati venit sa filmati.. 5 ani in urma v-as fi dat afara din start “Ce-ati venit la Rege?” Acum n-am mai putut face asta.. pentru ca mi-ar fi fost rusine dupa, eu imi stiu treburile..
Inchipuie-ti sa traiesti asa, ca n-ai cu ce sa-l iubesti pe altul, n-ai cu ce, inauntru.. Asta si este iadul.. Vrei sa iubesti, dar n-ai cu ce.. te-ai uscat de tot.. In aceasta stare am venit eu aici, uscat.. Pentru ca m-am consumat de tot, n-am putut, cumva.. E greu, si eu am 48 de ani, si abia parca-parca am nimerit calea.. Exista logica.. trebuie inceput cu faptul ca e mai profitabil in sus decat in jos.. Asta-i tot. Sintem gunoi cu totii, daca inauntru nu arde o lumanare, in suflet.. Uite de ea trebuie sa avem grija, iar restul e gunoi..
In anticiparea topurilor 300/500 milionari/miliardari de la Capital/Forbes (cu cifre ‘din burta’, dar ce conteaza?!), un ‘citat’ din filmul Wall Street..
“In his final hours, he had tidied up the manuscript so that his wife could find it. Below it, around it, inside his two computers, on old floppy disks in his drawers were hundreds of other pages—drafts, character sketches, notes to himself, fragments that had evaded his attempt to integrate them into the novel. This was his effort to show the world what it was to be “a fucking human being.” He had not completed it to his satisfaction. This was not an ending anyone would have wanted for him, but it was the ending he chose.”
Tipping point? Are we approaching a juncture where technology will accelerate exponentially and we’ll merge with machines? / We are the robots.people will conquer death by uploading their consciousnesses into machines before their bodies give out.
The Apollo Space Race to the Moon. Long neglected in favor of the exploration of Mars, a return to the Moon now seems likely in the next decade.
Is Free the future? o recenzie buna a cartii lui Chris Anderson (Wired) de Malcolm Gladwell (New Yorker).
No Smiting. In his brilliant new book, “The Evolution of God,” Robert Wright tells the story of how God grew up.
The Capitalist Manifesto: Greed Is Good. Interconnected economies are producing global problems, but no matching political process that can effect global solutions.
Why old dogs are the best dogs - I have come to believe that as they age, dogs comprehend the passage of time, and the inevitability of death;
The pirates of Prague - an exiled fund prodigy and his brash Wall Street mentor promised to teach Czech industry western management methods. Instead, investors learned a painful lesson about the perils of emerging markets.
